Regula jocului si alte povestiri – Adrian Iancu

Cartile erau alibiul pentru intalnirea publica „in caz ca opozitia surprinde miscarea, e regula jocului”, zicea ea, si fata nu era proasta deloc. Atunci cand situatia o impunea, si lucrul acesta s-a intamplat de vreo doua ori, luau fiecare in graba cate un cartoi, care, mare cum era, se vedea bine de la distanta, si incepeau sa citeasca cu glas tare pana ce pericolul trecea. Surprinsi de ridicolul situatiei, pentru ca citeau simultan pe un ton ridicat, dar niciunul, de fapt, nu-I asculta pe celalalt, au izbucnit in ras, si au ras asa, unul de rasul celuilalt, o vreme.