Apeiron – Claudiu Soare

In starea de nesfarsit a apelor si a oglinzilor e poezia lui Claudiu Soare. Sunt in veghe, aproape de acest om cu suflet de adolescent (acele spirite ale cuvantului nicicand tradat): rataceste prin el o forta plina de har ce izbucneste in vers dupa adevar… “Daca l-ati fi vazut atunci/inotand in lacuri de munte dupa adevar”, acel adevar unde naste poezia si de la care, daca oamenii se indeparteaza, isi pierd nu numai mintile, iar catapeteasma pamantului si a popoarelor se prabuseste. – Miron Kiropol [Claudiu Soare] e cu totul indiferent la ideea de “arta”; mult mai semnificativ decat produsul textual este faptul elaborarii lui, in care sunt exteriorizate tensiunile dintre viata si moarte ce guverneaza “chimismul” materiei vii. Iar scrierea se converteste intr-un act […] cu conotatii aproape magice, fiindca pentru Claudiu Soare cuvantul poseda capacitatea de a provoca “eruptia” materiilor “fierbinti” din zonele joase ale psihismului. Orice ruptura logica a rostirii […] face sa debordeze lavele sufletesti, le solidifica (in sensul alchimic al termenului), conferindu-le aspectul plin de stranietate al unor meteoriti dezagregati in praf si in pulbere cosmica. – Octavian Soviany